luni, 11 aprilie 2011

CONCURS - Noua gama Gerovital Plant cu extract de Floare de Colt te ajuta sa castigi multe premii

Iata ca mi-a venit si mie randul sa testez noile produse de la Gerovital Plant cu extract de Floare de colt si va voi impartasi experienta mea alaturi de ele. Ca si celelalte fete am primit si eu pachetul cu noile produse: Lapte vitaminizant demachiant, Ser contur ochi si buze si Crema hidratanta toate cu extract de Floare de Colt si multe mostre. M-am gandit ca unul dintre produse, mai precis Crema hidratanta, alaturi de numeroase mostre sa le impart cu voi. Pentru a putea participa la CONCURS tot ce trebuie sa faceti este sa dati like la pagina oficiala Farmec , apoi like la Fan Page-ul nostru Happy Girls , uploadeaza cea mai frumoasa poza cu tine pe Fan Page-ul nostru iar 2 dintre pozele cu cele mai multe like-uri sunt castigatoare. Asadar, Premiul I: Crema Hidratanta, un set a cate 2 mostre Gerovital Plant: Crema antiimperfectiuni, Creama nutritiva, Crema antirid, Crema hidratanta, Ser contur ochi si buze si un stiker de masina. Premiul II: un set a cate 3 mostre Gerovital Plant: Crema antiimperfectiuni, Creama nutritiva, Crema antirid, Crema hidratanta, Ser contur ochi si buze si un stiker de masina. Cursul tine pana lunea viitoarea, 18 aprilie la ora 23:59. Bafta multa tuturor!!

marți, 25 ianuarie 2011

Produse cosmetice pentru bebelusi

Expresia „piele ca de bebelus” nu este o iluzie. Pentru a mentine pielea catifelata si matasoasa, mamicile trebuie sa aiba mare grija la igiena celui mic. Hidratarea pielii este una dintre prioritati. Din dorinta de a sti cat mai multe despre igiena celor mici, va vom oferi cateva sfaturi in legatura cu baita bebelusilor, dar si despre produse cosmetice potrivite pielii acestora. Magazinele specializate in cosmetice pentru bebelusi va pun la dispozitie game variate adaptate la nevoile si buzunarele dumneavoastra.

Ce presupune igiena bebelusului? Cum faceti baita?
Igiena la bebelusi este o preocupare majora a parintilor si ea nu trebuie sa difere de igiena unui adult. Igiena este tot igiena indiferent de varsta.

Inca din maternitate, de la primele zile de viata, mamicile sunt invatate cum sa faca baita bebelusilor atat inainte cat si dupa ce cade buricelul. Atata vreme cat buricul nu s-a dezlipit, bebelusii vor fi stersi cu un prosop moale si umed, neputand fi bagati in cadita.

Tinerele si proaspatele mamici pot avea o adevarata problema in ceea ce priveste baita. De aceea, in unele cazuri, tatii sunt cei care dau dovada de mai mult curaj. Important nu este care dintre parinti face baita, ci, ce trebuie urmarit in igiena bebelusilor. Se spune ca in primele luni de viata nu trebuie folosita apa de la canal. Aceasta trebuie incalzita pe foc si lasata sa se raceasca pana ajunge la temperatura dorita. Asa, evitati ca impuritatea apei de la robinet sa afecteze pielea bebelusului. Temperatura camerei sa fie potrivita, nici prea frig, dar nici prea cald. Cadita pentru bebelusi trebuie spalata si dezinfectata. Pe fundul acesteia se pune un prosop moale care sa protejeze bebelusii. Ca sa fiti siguri ca apa din cadita nu e prea rece sau prea fierbinte, o puteti testa cu cotul. Ideal este sa fie cat mai apropiata de temperatura corpului celui mic. Daca totul vi se pare ok puteti recurge la spalarea propriu-zisa. Nu dezbracati bebelusii decat dupa ce aveti totul pregatit: prosopul, produsele cosmetice, spirtul pentru buricel, betisoarele de urechi... Nu va grabiti sa bagati bebelusul in apa ci mai intai introduceti piciorusele, lasandu-l cateva clipe sa se acomodeze. Ganditi-va ca e ceva nou si nu se stie cum va reactiona. Apoi, udati-l usor cu apa, dupa care puteti incepe sapunirea cu produsele cosmetice preferate de cel mic. Acordati o atentie marita la spalarea pliurilor pe care bebelusii le fac la picioruse si manute si la igiena organelor genitale. De asemenea, aveti grija la spalarea parului sa nu-i intre apa in urechi sau nas. Limpezirea se face cu apa curata dupa care se infasoara in prosopul pufos, moale si neiritant. Nu va speriati daca cel mic va incepe sa planga, continuati sa-i faceti baita corespunzator.

Sfaturi in alegerea cosmeticelor pentru bebelusi
Un rol important atat in timpul baitei cat si dupa, le au produsele cosmetice. Alegerea sapunului, a samponului, a cremei hidratante nu este chiar usoara atunci cand vine vorba de un nou-nascut. Cosmetice care au fost acceptate de unii, pot fi respinse de altii. Se poate intampla ca si fratii sa aiba pielea diferita si aceleasi produse cosmetice sa nu li se potriveasca amandurora.

Gama articolelor de igiena dedicate bebelusilor este din ce in ce mai bogata. Ceea ce face ca mamicile sa aiba de unde alege. Problema este cu totul alta: ce cosmetice sa alegeti pentru bebelusi?

Dumneavastra sunteti singurii care va puteti da seama ce tolereaza sau nu copilul in materie de produse cosmetice. Unii pot lauda o anume marca, altii nu, si tot asa. „Testati” cosmeticele pe pielea bebelusilor si asa veti stii sigur ce i se potriveste. Nu uitati ca atunci cand cumparati produse cosmetice, sa va uitati la termenul de garantie. Un articol de igiena expirat poate afecta destul de grav pielea lor sensibila.

Daca nu vreti sa ungeti corpul celui mic cu creme cosmetice, puteti folosi crema de galbenele sau puteti prepara singuri ulei fiert si racit. Veti obtine o lotiune hidratanta de care cu siguranta veti fi multumiti si dumneavoastra, dar mai ales cel mic.

Orice firma specializata in cosmetice pentru bebelusi va pune la dispozitie servetele umede (ideale in timpul zilei la schimbatul scutecului), sapunuri solide si lichide, sampoane pentru par drept sau cret, cu musetel, creme sau uleiuri hidratante, lapte hidratant, gel de dus, pudra cu diverse arome, creme antiiritante etc. Nu exagerati in folosirea produselor cosmetice pentru bebelusi.

Camera copilului

Autor: raluca damian (click)

Oare îi e prea cald, să deschid fereastra, să pornesc aerul condiţionat, sau el e mic, sensibil şi răceşte uşor? Mulţi părinţi au această dilemă în ceea ce priveşte temperatura potrivită din camera copilului acum, pe timp de vară. Iată ce sfaturi dau medicii pediatri pentru a menţine atmosfera "în grafic".


"21-23 grade Celsius. Aceasta este atmosfera potrivită pentru camera unui copil. Îndiferent de vârstă, la această temperatură copilul va sta îmbrăcat lejer, cu o pereche de pantaloni uşori şi o bluză", spune Mihai Munteanu, medic pediatru în cadrul Spitalului de Copii Marie Curie.

"Căldura prea mare nu e bună pentru că inhibă centrii foamei. Dar nici în curent nu trebuie să stea", adaugă neonatologul Cătălin Cârstoveanu.

Cu alte cuvinte, aerul condiţionat ar fi bine să fie montat în altă cameră, astfel încât curentul să nu bată fix pe copil.

"Problema cea mare o reprezintă curenţii de aer care pot duce la răceli uşoare, dureri de articulaţii până la paralizie de nerv facial. De asemenea, filtrele aparatului de aer condiţionat se schimbă anual, pentru a preveni flora bacteriană", explică Mihai Munteanu.


Iată ce sfaturi vă mai dă pediatrul Mihai Munteanu pentru zilele caniculare:

* atmosfera uscată face rău copilului. Puneţi în cameră un vas cu apă care umidifică atmosfera.

* copilului i se face obligatoriu o baie seara, iar la prânz, dacă e cazul, un duş (dar fără săpun). Petele roşii de pe piele se tratează cu un simplu duş, nu cu medicamente.

* Puneţi plante în cameră, însă doar din cele cu frunze. Plantele cu flori, care emană polen, îl poate alergiza.

* Nu îl scoateţi afară decât dimineaţa şi seara, când soarele nu e aşa puternic.

* Hidrataţi-l cu multe fructe, legume şi lichide. Chiar şi îngheţata e binevenită, dacă o lăsaţi puţin la temperatura camerei.

* Nu îl înfofoliţi cu haine strânse pe corp, cu elastice şi ace de siguranţă.




* Peste noapte, înveliţi-l cu un cearşaf sau cu o păturică uşoară.

* Dacă vreţi să deschideţi ferestrele, dar nu aveţi plase împotriva insectelor, montaţi o pânză uşoară de jur împrejurul patului.

Cei care nu au aparate de aer condiţionat pot evita supraîncălzirea casei prin acoperirea geamurilor cu draperii sau folii reflectorizante. Lăsaţi ferestrele deschise, însă doar dacă nu se produce curent. Un ventilator este, de asemenea, indicat.

Alegeţi mobila care «creşte» odată cu copilul

Aşa cum hăinuţele rămân mici de la un sezon la altul, la fel şi mobila din camera copilului are viaţă scurtă. Prin urmare, ca să nu cheltuiţi bani reamenajând continuu, alegeţi mobila care "creşte" odată cu cel mic.

Astfel, dacă masa de înfăşat are sertare, ea poate deveni dulap pentru haine, iar locul de deasupra e perfect pentru jucării. Alegeţi pătuţ ale cărui gratii pot fi date jos, după ce copilul începe să meargă.

Colicile bebelusilor

autor dr.Jack Newman, MD

Colicile reprezintă unul dintre misterele naturii. Nimeni nu ştie ce înseamnă cu adevărat, dar fiecare are o opinie. În situaţia tipică, copilul începe să plângă, aproximativ două-trei săptămâni după naştere. Plânsul apare, în principal, seara şi în final, se opreşte atunci când copilul are aproximativ trei luni (uneori şi la vârste mai mari). Atunci când bebeluşul plânge el este de multe ori de neconsolat, chiar dacă a fost plimbat, legănat sau scos la plimbare la aer, temporar se poate linişti. Este necesar pentru un copil care are colici să câştige bine în greutate şi să fie sănătos. Cu toate acestea, chiar dacă bebeluşul ia bine în greutate, uneori, plânge pentru că lui îi este încă foame. A se vedea mai jos.

Noţiunea de colici a fost extinsă pentru a include aproape orice stare de nervozitate sau plânset a copilului, iar acest lucru nu este surprinzător, deoarece nu ştim cu adevărat ce sunt colicile. Nu există nici un tratament pentru colici, deşi multe medicamente şi strategii de comportament au fost încercate, fără nici un beneficiu dovedit. Desigur, toată lumea ştie pe cineva al cărui copil a fost "vindecat" de colici de un tratament special. De asemenea, aproape fiecare tratament pare să funcţioneze, cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp.

Alăptarea şi colicile

În afară de colici, pe care orice copil le poate avea, există trei situaţii cunoscute care pot conduce bebeluşul alăptat la o stare de nervozitate sau la colici. Încă o dată, se presupune că bebeluşul câştigă în mod adecvat în greutate şi că este sănătos.

Hrăniţi bebeluşul la ambii sâni sau numai la unul dintre sâni la fiecare masă

Laptele matern îşi schimbă compoziţia în timpul unei mese. Unul dintre modurile în care se schimbă este că, în general, creşte cantitatea de grăsime pe măsură ce copilul suge mai mult lapte din sân. În cazul în care mama copilului îl mută automat de la un sân la altul în timpul alăptării înainte ca copilul să fi "terminat", copilul poate primi o cantitate relativ scăzută de grăsime în timpul suptului. Aceasta poate duce la obţinerea de mai puţine calorii şi, astfel, copilul trebuie hrănit mai frecvent. Dacă bebeluşul e hrănit des pentru a-şi lua cantitatea de lapte (pentru a compensa concentraţia redusă de calorii), el poate regurgita. Datorită conţinutului de grăsime relativ scăzut din lapte, goleşte rapid stomacul şi o cantitate mare de zahăr din lapte (lactoza) ajunge deodată în intestin. Enzima care ajută la digestia zahărului (lactaza) nu poate fi în măsură să se ocupe de atât de mult zahăr din lapte la un moment dat, iar copilul va avea simptome de intoleranţă la lactoză: gaze-plânset, scaune explozive, apoase, verzi. Aceasta se poate întâmpla chiar şi în timpul hrănirii. Aceşti copii nu au intoleranţă la lactoză. Ei au probleme cu lactoza din cauza felului mamelor care alăptează de a obţine informaţii. Acesta nu este un motiv pentru a trece la formula fără lactoză.

De asemenea, este foarte important să vă daţi seama că un copil nu bea laptele din sâni doar pentru că face mişcările de supt. El poate molfăi, nu bea laptele din sâni şi, prin urmare, copilul nu primeşte lapte cu grăsime mare doar pentru că el este la piept şi suge.

1. Nu alăptaţi după orar. Mamele din întreaga lume au alăptat cu succes copiii fără a putea să spună ora. Problemele de alăptare sunt mai mari în societăţile în care toată lumea are un ceas şi mai puţine în cazul în care nimeni nu are un ceas.
2. Mama ar trebui să hrănească copilul la un sân, atâta timp cât copilul îşi ia efectiv tot laptele disponibil în sân, până când copilul se retrage singur de la sân sau adoarme. Utilizarea compresiei sânului pentru a ajuta copilul să şi înghită laptele şi nu doar să sugă. Vă rugăm să reţineţi că un copil poate sta la sân timp de două ore, dar consumă lapte doar câteva minute. În acest caz, laptele luat de către copil poate fi relativ scăzut în grăsimi. Acesta este un motiv pentru utilizarea compresiei sânului. Dacă, după terminarea laptelui din sân copilul încă mai vrea să se hrănească, oferiţi-i celălalt sân. Nu împiedicaţi copilul să ia celălalt sân dacă îi este încă foame.
3. Aceasta nu este o sugestie pentru a alimenta dintr-un singur sân la o hrănire. S-ar putea să fiţi în măsură să o faceţi şi e bine, dar nu toate mamele pot gestiona. S-ar putea să fie posibil dimineaţa, când aveţi mai mult lapte (că cele mai multe mame aşa au), dar nu seara, când aveţi mai puţin lapte (aşa cum cele mai multe mame au). Dacă insistaţi să hrăniţi copilul doar la un singur sân la o masă, se poate ca copilul să aibă "colici", seara, când lui îi este, de fapt, foame.
4. La următoarea masă, începeţi cu celălalt sân şi apoi procedaţi în acelaşi mod.
5. Corpul dvs. se va adapta rapid la noua metodă şi nu veţi avea sânii angorjaţi. Dar amintiţi-vă acest lucru: hrănirea dintr-un singur sân la o masă, dacă puteţi să gestionaţi aşa, va reduce producţia de lapte. Prin urmare, nu ţineţi copilul la un sân la o singură masă, ci lăsaţi-l să termine tot laptele disponibil în sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i şi celălalt sân.
6. Nu este o idee bună să hrăniţi copilul doar la un sân la o singură masă, doar pentru a urma o regulă. Da, asigurându-vă că copilul termină de supt dintr-un sân înainte de a i-l oferi şi pe al doilea, ajută la luarea în greutate mai mult sau la colici, dar regulile şi alăptarea nu merg bine împreună. Dacă bebeluşul nu înghite laptele, de fapt nu obţine laptele, nu păstraţi copilul la sân fără să înghită laptele pe perioade extrem de îndelungate. Trebuie să "termine" dintr-un sân şi în cazul în care copilul vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Cum stiţi că a terminat de supt dintr-un sân? Copilul nu mai înghite laptele, chiar şi cu compresia sânului. Aceasta nu înseamnă că trebuie să luaţi copilul de la piept, cât mai curând, dacă nu înghite laptele pentru un minut sau două (s-ar putea obţine o altă ejecţie a laptelui, deci mai daţi-i un pic de timp), dar dacă este evident că nu mai înghite laptele, luaţi-l de la piept şi dacă vrea mai mult, oferiţi-i celălalt sân.

Dacă bebeluşul dă drumul la sân din proprie iniţiativă, înseamnă că a terminat? Nu neapărat. Bebeluşii de multe ori dau drumul la sân atunci când fluxul de lapte încetineşte sau, uneori, atunci când mama primeşte un reflex de ejecţie al laptelui şi copilul, surprins de fluxul rapid brusc, se smulge de la piept. Încercaţi-l din nou pe această parte, dacă vrea mai mult, dar în cazul în care copilul evident nu bea, chiar şi cu compresia sânului, atunci schimbaţi-l la sânul celălalt.

7. În unele cazuri, pentru a hrăni copilul pot fi utile două sau mai multe alăptări dintr-un sân, înainte de a trece la celălat. Punerea copilului din nou la un sân care a fost "golit", poate provoca copilului agitaţie sau va trage de sân sau va adormi, dar nu va fi sătul.
8. Această problemă se înrăutăţeşte în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O bună apucare a sânului este cheia unei alăptări uşoare.

Reflexul de ejecţie hiperactiv

Un bebeluş căruia îi vine prea mult lapte foarte repede, poate deveni foarte agitat şi iritabil la sân şi se consideră că are colici. De obicei, copilul câştigă foarte bine în greutate. În mod normal, copilul începe alăptarea şi după câteva secunde sau minute, începe să se înnece, să se sufoce sau se "lupta" la sân. El se poate desprinde şi, de multe ori, laptele mamei va ţâşni ca dintr-un spray. După aceasta, copilul se întoarce frecvent la sân, dar poate fi agitat şi se repetă acţiunile descrise mai sus. El poate fi nemulţumit de debitul rapid şi nerăbdător atunci când fluxul încetineşte. Acest lucru poate fi un moment de încercare pentru toată lumea. În cazuri rare, un copil poate începe chiar să refuze sânul, după mai multe săptămâni, de obicei în jurul a trei luni de viaţă. Ce puteţi face?

1.Încercati să obţineţi cea mai bună poziţie la sân. Problema se agravează în cazul în care copilul nu este bine ataşat la sân. O prindere bună a sânului de către copil este cheia pentru o alăptare uşoară. Indiferent de ceea ce se spune despre cât de bine arată ataşat la sân, încercaţi să îmbunătăţiţi prinderea sânului. Gândiţi-vă astfel: în cazul în care bărbia este în piept în timp ce încercaţi să beţi ceva, aţi deveni copleşită foarte uşor de curgerea rapidă. Dacă doriţi să beţi repede vă veţi arunca capul pe spate, bărbia în aer şi veţi fi capabilă să faceţi faţă curgerii rapide. Acesta este poziţia capului copilului în timp ce îl alatati: bărbia lui în sânul dvs., cu capul într-o uşoară poziţie pe spate, nasul departe de sân şi bărbia lui departe de pieptul lui. Această poziţie îl va ajuta să facă faţă curgerii mai rapide.Dacă nu aţi făcut deja acest lucru, încercaţi să hrăniţi copilul doar la un sân la fiecare masă. În unele situaţii, chiar şi două sau trei hrăniri la sân înainte de a schimba cu celălalt sân poate fi de ajutor. În cazul în care aveti sânul nefolosit angorjat mulgeţi doar o mică cantitate de lapte din el pentru a vă simţi confortabil. Amintiţi-vă, în cazul în care copilul doreşte sânul al doilea, mama ar trebui să i-l ofere.
2.Hrăniţi copilul înainte de a fi lihnit de foame. Nu amânaţi hrănirea prin oferirea de apă (un copil alăptat nu are nevoie de apă, chiar şi când vremea este foarte caldă) sau a suzetei. Un copil lihnit de foame va "ataca" sânul matern şi poate cauza reflex de ejecţie foarte activ. Hrăniţi copilul cât de repede când el arată semne de foame. Dacă este încă pe jumătate adormit, atunci când îl puneţi la piept, cu atât mai bine.
3.Hrăniţi copilul într-un atmosferă calmă, relaxată, dacă este posibil. Muzica tare, luminile strălucitoare nu sunt favorabile pentru o hrănire bună. Bebeluşii mai mari tind să devină distraşi dacă fluxul încetineşte. Folosiţi compresia sânului, uşor la început şi apoi mai ferm, dacă este necesar pentru a menţine viteza de curgere, iar de multe ori copilul va fi interesat de a sta la piept mai mult timp, pentru că el bea bine laptele matern.
4.Uneori, funcţionează foarte bine dacă alăptaţi în poziţie culcată. Dacă nu ajută, încercaţi poziţia în şezut, un pic pe spate cu copilul situat în partea de sus sau încercaţi să staţi pe un scaun. Gravitatea ajută la scăderea debitului. Amintiţi-vă, copilul poate fi frustrat de curgerea inconsecventă, aşa că poate fi necesar să vă întindeţi, la început, atunci când este rapidă şi să staţi în şezut atunci când curgerea laptelui încetineşte. Bebeluşilor le place poziţia culcat; ei nu au tendinţa de a se agita atunci când curgerea este mai lentă, dar au tendinţa de a dormi.
5.Copilului îi poate displace curgerea rapidă a laptelui, dar, de asemenea, poate deveni agitat atunci când fluxul încetineşte prea mult. Dacă credeţi că este agitat deoarece debitul este prea lent, vă ajută dacă folosiţi compresia sânului pentru a ţine pasul cu debitul.
6.Ocazional, dând lactază comercială copilului (enzima care metabolizează lactoza), 2-4 picături după fiecare hrănire, ameliorează simptomele. Aceasta este disponibilă fără prescripţie medicală, dar este destul de scumpă şi funcţionează doar ocazional. Este greu de înţeles de ce un ar funcţiona, deoarece enzima este defalcată în stomacul copilului, dar uneori pare să nu funcţioneze.
7.O apărătoare de mamelon poate ajuta, dar utilizaţi-o numai dacă nimic altceva nu a ajutat şi numai dacă aţi avut acces la ajutor bun dar fără să se vadă modificări. Apărătoarea este a două ultima instanţă. Vă rugăm să reţineţi că o apărătoare pentru mamelon este foarte rar un răspunsul la o problemă în alăptare şi în cele mai multe situaţii acest lucru face ca situaţia să se înrăutăţească, aşa că mai bine nu.
8.Ca o ultimă soluţie, mai degrabă decât trecerea la formulă, oferiţi copilului lapte matern muls, cu o cănuţă specială. Adăugarea de lactază la laptele matern muls poate ajuta, de asemenea.

Proteine străine în laptele matern

Uneori, proteinele prezente în dieta mamei pot apărea în laptele ei şi afecta copilul. Cea mai frecventă dintre acestea este proteina din lapte de vacă. Alte proteine, de asemenea, s-au dovedit a fi excretate în laptele matern. Faptul că aceste proteine şi alte substanţe apar în laptele mamei, de obicei, nu este un lucru rău. Într-adevăr, acestea ajută la desensibilizarea copilului dvs. la aceste proteine.
Astfel, în tratamentul copilului alăptat cu colici un pas ar fi ca mama să înceteze să mai mănânce produse lactate sau alte produse alimentare, dar numai un singur tip de alimente, pe rând se elimină. Produsele lactate includ lapte, brânză, iaurt, îngheţată şi orice altceva ce ar putea conţine lapte, cum ar fi sosurile pentru salate cu proteine din zer sau cazeină. Verificaţi etichetele de pe produsele alimentare pregătite pentru a vedea dacă acestea includ lapte. În cazul în care proteina din lapte a fost schimbată (denaturată), gătită de exemplu, nu ar trebui să existe nici o problemă.

Dacă eliminarea anumitor produse alimentare din dieta mamei nu funcţionează, mama poate lua enzime pancreatice (Cotazyme, Pancrease 4, de exemplu), începând cu 1 capsulă la fiecare masă, pentru a descompune proteinele în intestinele ei, astfel încât e mai puţin probabil să fie absorbit în corpul ei. Desigur, şansele de a nu fi capabilă să produceţi suficiente enzime proprii din pancreas sunt foarte mici (dacă nu aveţi fibroză chistică, de exemplu), dar a fost demonstrat că proteina întregă se absoarbe în corpul mamei care alăptează şi în laptele ei, adăugarea de enzime poate scădea cantităţile de proteine care intră în întregul corp şi ajunge în lapte.
Vă rugăm să reţineţi: intoleranţa la proteina din lapte nu are nimic de-a face cu intoleranţa la lactoză, sunt chestiuni complet diferite. De asemenea, o mamă care are intoleranţă la lactoză îşi alăptează în continuare copilul.

- Eliminaţi toate produselor lactate în 7-10 zile.
- Dacă nu a existat nici o schimbare în bine la copil, mama poate reintroduce produsele lactate.
- Dacă a existat o schimbare în bine, aveţi posibilitatea să încetaţi să mai mâncaţi lactate, apoi să încercaţi să le reintroduceţi în dietă, dacă acestea sunt în mod normal o parte din dieta dvs. (nu este nevoie să se bea lapte pentru a face lapte, de exemplu, deci, dacă nu beţi lapte în mod normal, nu e necesar să beţi în timp ce alăptaţi). Unii bebeluşi nu vor tolera absolut nici un produs lactat din dieta mamei. Cei mai mulţi vor tolera unele produse. Veţi învăţa ce cantitate de produse lactate puteţi mânca zilnic fără ca bebeluşul să fie afectat şi să reactioneze.
- Dacă sunteţi preocupată de aportul dvs.de calciu, atunci să ştiţi că poate fi obţinut fără a mânca produse lactate. Vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu un nutriţionist. Dar, 7-10 zile fără produse lactate nu vor cauza probleme nutriţionale. De fapt, dovezile sugerează că alăptarea poate proteja femeia de dezvoltarea osteoporozei, chiar dacă ea nu ia calciu suplimentar. Copilul va primi tot ce are nevoie.
- Aveţi grijă cu privire la eliminarea prea multor alimente din dietă. Dietele noastre sunt prea complexe pentru a fi siguri cu exactitate de ceea ce afectează copilul.


Unor bebeluşi le e foame, chiar dacă au câştigat bine în greutate. Aceasta se poate întâmpla din mai multe motive, unele menţionate mai devreme. Un mod prin care bebeluşului îi este foame, dar a crescut bine în greutate, este limitarea meselor, de exemplu, copilul este hrănit 10 sau 20 de minute la fiecare sân. Dacă aveţi lapte mult, copilul poate creştere în greutate bine şi încă îi mai poate fi foame. Deci, nu se limitează alăptările.

Aveţi răbdare, de obicei, problema are soluţii. Formula de lapte praf nu este răspunsul, dar, din cauza curgerii ei mai regulate, unii copii fac progrese. Dar formula de lapte praf nu este lapte matern şi alăptarea înseamnă mult mai mult decât lapte matern. Chiar dacă nimic nu merge, timpul, de obicei, ajută. Zilele şi nopţile pot părea veşnice, dar săptămâna va zbura!

Alaptarea bebelusului

Folosirea exclusivă, în primele luni de viaţă, a laptelui uman este ceea ce se numeşte alimentaţie naturală. Laptele mamei este alimentul ideal pentru sugar în primele 4 (6) luni de viaţă.

Laptele de mamă este cel mai bun aliment al sugarului de vârstă fragedă, permiţând o adaptare deplină la viaţa extrauterină. în viaţa intrauterină, copilul este hrănit prin sângele mamei.

După naştere, copilul se hrăneşte în mod independent, în care scop încep să fie secretaţi fermenţii digestivi din stomac şi intestin, dar puterea lor este încă slabă. Numai cu încetul, în cursul lunilor următoare, sucul gastric şi secreţiile intestinale încep să fie suficiente şi digestia se poate desfăşura în mod normal şi cu alte alimente decât laptele mamei.


Laptele matern este alimentul cel mai bine suportat de sugar, este propriu speciei umane, se digeră uşor, este lipsit de microbi, conţine vitaminele necesare, anticorpi (substanţe cu acţiune antimicrobiană) şi fermenţi care ajută digestia. în cazuri speciale nou-născutul poate fi hrănit cu lapte de vacă, dar acest aliment are multe inconveniente: este un lapte cu o compoziţie nepotrivită pentru sugar, fiind destinat altei specii animale; se infectează lesne cu microbi care se înmulţesc foarte repede, în special vara, dacă nu este păstrat în condiţii corespunzătoare; prin fierbere pierde fermenţii şi vitaminele. Astfel de copii vor primi de aceea un produs dietetic recomandat de medic: lapte praf integral sau unul din produsele menţionate mai departe.

Femeia care alăptează se reface mai uşor după naştere decât cea care nu alăptează, se leagă mai mult de copil, este mai calmă şi are sentimentul datoriei împlinite. Dar mai important este faptul că sugarul hrănit la sân se dezvoltă mult mai bine. Un copil hrănit la sân nu suferă de infecţii intestinale de origine alimentară.

În primele 5 —6 zile după naştere, mama secretă un lapte care are ceva din serul sangvin pe care îl primea fătul în uter şi care se numeşte colostru, iar popular horastră sau colastră. Are culoare galbenă, este translucid. Bogat în proteine (mai ales lactalbumine), săruri minerale şi substanţe imunizante, este relativ sărac în lactoză, grăsimi. Asigură echilibrarea organismului şi
datorită conţinutului de săruri minerale, exercită o acţiune laxativă, necesară în primele 24 de ore după naştere. Colostrul este cel mai potrivit aliment pentru primele zile de viaţă. Secreţia de colostru durează circa 5 zile; face loc (alte 5 zile) laptelui de tranziţie.

Compoziţia laptelui de femeie variază în legătură cu perioada lactaţiei şi cu ora din zi. Compoziţia variază chiar în cursul aceluiaşi supt: prima parte este mai săracă în grăsimi decât laptele de la sfârşitul suptului. Cantitatea de lapte secretat în 24 de ore depinde şi de vigoarea cu care suge copilul. Faptul că laptele mamei este cel mai bun aliment pentru sugar este demonstrat în mod riguros şi de faptul că sugarii hrăniţi la sân se dezvoltă normal, au pielea roz-catifelată, cu un strat celulo-adipos tare, nu au tulburări gastrointestinale şi se îmbolnăvesc mult mai rar decât cei hrăniţi artificial. O mamă care şi-a dorit copilul şi-l iubeşte trebuie s-o dovedească, hrănindu-l la sân!

Curând după naştere, unele mame nu au destul lapte. Ele nu trebuie să-şi piardă răbdarea, ci să-şi pună copilul la fiecare 3 ore la sân, deoarece suptul este stimulentul cel mai bun pentru secreţia lactată. Secreţia lactată nu este abundentă la început; unele mame au puţin lapte în primele 2 —3 săptămâni, pentru ca apoi cantitatea să crească corespunzător, iar alte .mame au o cantitate mare de la început (furia laptelui) şi sânii sunt dureroşi. Dacă mama observă că copilul nu a supt cantitatea necesară, udă mai rar cârpele, este agitat, nu doarme, plânge (uneori este mai somnolent), nu creşte în greutate, se va adresa medicului.

Copilul se naşte cu deprinderea de a suge. Din primele clipe de viaţă se remarcă mişcările de supt ale copilului. De aceea este bine ca sugarul să primească laptele matern direct de la sân. Dacă îi vom da laptele mamei cu linguriţa sau cana, mama va pierde mai curând laptele şi apar pericolele contaminării laptelui cu microbi.

Primul supt va fi la 6 —12 (24) de ore de la naştere (în funcţie de starea copilului şi a mamei). In primele ore se dau la fiecare 2 —3 ore câte 2 —3 linguriţe de apă fiartă şi răcită, zaharată 5%. Prima punere la sân trebuie făcută cu răbdare, deoarece copilul are o uşoară toropeală după naştere şi oricum este... la primul supt.

Înainte de a pune copilul la piept, mama va trebui să-şi facă toaleta sinului şi a mâinilor: se va spăla pe mâini cu apă şi săpun, după care va şterge sfârcul şi pielea din jurul mamelonului cu apă fiartă şi răcită. Nu se va folosi soluţia de acid boric, care este toxică pentru copil şi de altfel, şi ineficace.

Toaleta mâinilor şi sinului trebuie făcută cu regularitate la fiecare masă. Când mama se poate ridica din pat va alăpta copilul şezând comod pe un scaun, bine rezemată de speteaza acestuia şi sprijinindu-şi ambele picioare pe un scăunel mic, sau numai piciorul drept atunci când alăptează din sânul drept, sau stângul, când alăptează din cel stâng. Dacă mama stă incomod, oboseşte curând şi uneori ia copilul prea repede de la piept. După ce schimbă rufăria copilului, îşi spală mâinile şi sânul, culcă copilul pe genunchi şi îl susţine cu mâna de-a lungul spatelui, capul copilului fiind aşezat în plică cotului mamei; apoi ia sânul între degetele mijlociu şi arătător, mulge câteva picături de lapte şi introduce mamelonul în gura copilului apăsând uşor sânul şi supraveghind ca sugarul să poată respira în timpul suptului

Durata şi orarul supturilor.

Primele supturi nu vor depăşi 5 —10 minute, deoarece cantitatea de colostru este mică, mameloanele trebuie protejate de fisuri şi copilul nu are putere să sugă. După câteva zile copilul se obişnuieşte să sugă şi trage laptele cu putere; se instalează şi secreţia lactată a mamei, de aceea, durata suptului poate fi prelungită până la 15 —20 de minute. Accentuăm că durata suptului nu va fi niciodată prelungită peste 15—20 de minute.

La sfârşit, sugarul va fi ridicat vertical şi sprijinit de pieptul mamei, provocându-i-se eructaţia (eliminarea aerului înghiţit în timpul suptului), prin mici lovituri cu palma pe spate, între omoplaţi. La început şi în maternitate nou-născuţii normali sunt puşi de obicei la sân la fiecare 3 ore: 6, 9,12,15,18 şi 21 (eventual şi 24). La unele maternităţi se foloseşte de la început programul de 5 mese în 24 de ore: 6,10, 14, 18, 22. Prematurii primesc 7—(10) supturi, la aproximativ 2 —(3) ore, în raport cu indicaţiile medicului.

Copiii născuţi la termen, cu greutate normală şi care cresc normal în greutate pot fi trecuţi foarte curând (între 4 şi 6 săptămâni) la 5 supturi în 24 de ore: 6,10,14, 18, 22. Este de dorit ca sugarul să nu fie trezit din somn pentru a suge, chiar dacă prelungim prin aceasta intervalul ca să sugă. în felul acesta suge mai puternic şi, fiind sătul, rămâne liniştit după supt, chiar dacă nu doarme.

De fiecare dată, alăptarea se face la un singur sân. De altfel, laptele de la începutul alăptării este mai sărac în grăsimi, deci un sugar care suge de fiecare dată din ambii sâni va primi un lapte mai puţin hrănitor. Când mama are prea puţin lapte, va pune copilul să sugă de fiecare dată de la ambii sâni. Dacă, dimpotrivă, laptele este în cantitate prea mare, cantitatea care a rămas după ce a mâncat copilul se va extrage prin muls până la ultima picătură, pentru a menţine în continuare secreţia lactată. Există în prezent şi tendinţa ca alăptarea sugarului să devină dintr-o problemă tehnică rigidă — un act natural, supus legilor naturii. Unii specialişti recomandă o alimentaţie „liberală", alimentaţia „ad libitum" (cât vrea).

Toţi sugarii normali au tendinţa să dezvolte „obiceiul" de a deveni periodic înfometaţi; pot fi ajutaţi, dar răspunsul la întrebarea „cât de mult şi cât de des să mănânce" poate fi rezolvat în favoarea perceperii saţietăţii (saturării) sugarului.

Alimentaţia „ad libitum" nu dăunează nutriţiei sugarului şi nici părinţilor; părinţii trebuie încurajaţi, pe măsură ce capătă
experienţă, să permită sugarului un aport de lapte matern „ad libitum".

Sugarii normali tind să-şi mărească spontan intervalul între supturi,
pe măsură ce cresc:

- în primele 7—(10) zile, preferă 6—8 (chiar 10) supturi în 24 de ore, la intervale neregulate

-sugarii în greutate de 3 200—3 500 g au nevoie, de obicei, de 6—7 prânzuri în 24 de ore, la aproximativ 3 ore interval;

- majoritatea sugarilor de 4 000—4 500 g se mulţumesc cu 5 prânzuri în 24 de ore, la circa 4 ore interval;

- majoritatea sugarilor nu mai au nevoie de suptul de noapte la (1 1/2) —2—(3) luni; de aceea mama va suprima masa de noapte imediat ce este posibil;

- mama va favoriza tendinţa naturală de mărire a intervalului dintre
supturi; nu se va hrăni sugarul ori de câte ori se trezeşte.

Pe măsură ce sugarul creşte şi capacitatea lui de comunicare cu mama se îmbogăţeşte se poate încerca trecerea neforţată la un program de alimen¬taţie la sân „mai rigid", mai potrivit atât pentru sugar, cât şi pentru mamă şi familie. Aceasta se realizează uşor la vârsta de (2) —3 —(4) luni, iar dacă tentativa reuşeşte, liniştea mamei, mai puţin solicitată, se va răsfrânge pozitiv asupra stării sugarului.

In cazul în care o mamă nu poate „descifra" ritmul foamei sugarului ei, sau nu se poate adapta la variaţiile apetitului copilului (inclusiv datorită ocupaţiilor sale) sau nu se simte în siguranţă cu o schemă „liberală" de alimentaţie, sau în cazul sugarilor care sunt de la 3 luni într-o creşă, se poate institui schema regulată de alimentaţie naturală a sugarului.

Oricare ar fi schema după care este alimentat sugarul la sân, trebuie evitate atât carenţa, cât şi excesul.

Alimentarea prea frecventă (cu excepţia primelor 1 —2 săptămâni de viaţă) poate să ducă la supralicitarea digestiei, cu consecinţele ei: nervozitate, somn superficial şi/sau întrerupt, colici, scaune prea frecvente, prea lichide, creş¬tere excesivă în greutate (peste 40 g pe zi în medie — adică peste 1 200 g pe lună); creşterea se poate chiar încetini uneori.

Creşterea normală în greutate dovedeşte că sugarul îşi primeşte cantitatea necesară de lapte. Atunci când se bănuieşte o creştere insuficientă a greutăţii, se poate face şi proba suptului; se cântăreşte copilul, timp de 24 de ore, înainte şi după fiecare supt, făcându-se diferenţele dintre greutatea copilului înainte de supt şi cea după supt; adunând cantităţile de lapte primite de copil la toate supturile din 24 de ore aflăm cantitatea globală de lapte primită de copil în cele 24 de ore.

Cantitatea de lapte care trebuie să o primească un sugar în 24 de ore depinde de vârsta şi greutatea lui. Orientativ vom arăta că un copil în a 3-a zi va suge 140 —180 grame; în a 4-a zi 240 — 280 grame; la 2 săptămâni circa 500 grame; la o lună 600 —650 grame; la 2 luni 700 —750 grame; la 3 luni 850 —900 grame. Sau, folosind o formulă simplă şi practică, mai putem spune şi astfel: copilul de 2 —6 săptămâni suge o cantitate de lapte egală cu 1/5 din greutatea lui; de la 6 săptămâni la 4 luni, circa 1/6 din greutate; de la 4 la 6 luni, aproximativ 1/7 din greutatea lui. Conform altei formule, copilul suge zilnic câte 150 g lapte pe fiecare kilogram de greutate a corpului, cantitate repartizată în cele 5 —6 supturi. Cu alte cuvinte, un copil de 5 kilograme suge 750 grame de lapte pe zi.

Cântărirea doar a unuia sau a două supturi pe zi nu este utilă, deoarece cantitatea de lapte diferă mult de la o masă la alta.

Nu toate mamele au lapte suficient; unele nu au avut răbdarea necesară altele au făcut fisuri la mamelon şi de teama durerii nu au lăsat suficient timp copilul la sin, în sfârşit, la altele, secreţia lactată este insuficientă. Pentru prevenirea şi remedierea acestor situaţii mama va bea câte 100—200 ml apă, limonada sau ceai cu 15—30de minute înainte de fiecare supt. Berea şi supele cu făinoase nu stimulează secreţia lactată mai mult decât alte lichide, iar ceapa nu are nici un efect. Unii copii refuză sinul după ce mama a ingerat o cantitate mai mare de ceapă sau varză. Băuturile alcoolice sunt contraindicate mamei, deoarece alcoolul trece în lapte şi poate provoca sugarului o intoxicaţie deosebit de gravă.

Igiena alimentară a mamei care alăptează.

Cu acest prilej amintim că alimentaţia mamei este cea obişnuită, la care se adaugă 1/2—3/4 litru de lapte, iaurt şi obligatoriu legume sub formă de salate sau fierte (cu unt, ulei, smântână), ca şi fructe proaspete. Cu excepţiile arătate, nu există alimente care să dăuneze copilului, dacă sunt bine tolerate de mamă. Pentru sănătatea ei şi a copilului pe care-1 alăptează, mama are nevoie de vitamine în cantităţi mai mari, care pot fi acoperite prin Viplex (2—3 drajeuri pe zi) sau polivitamine (6 —8 drajeuri pe zi), în tot cursul alăptării.

Este de dorit ca femeile care alăptează să ia cât mai puţine medicamente şi cât mai rar, pentru că unele trec în lapte şi deci la copil.

Alcoolul realizează în lapte aceleaşi niveluri ca în sânge, prin urmare băuturile alcoolice (chiar cele slabe ca berea sau vinul) sunt interzise, ca şi fumatul de altfel. Femeia poate să bea 1—2 cafele mici pe zi; cantităţi mici de cafeina trec în lapte şi excesul de cafea provoacă agitaţie sugarului (Pepsi, Coca-Cola conţin cafeina!).

Mama care alăptează poate să ia în 24 de ore din proprie iniţiativă şi dacă este evident necesar, în total 1 —2 comprimate din următoarele medicamente: antinevralgic, fasconal, acid acetilsalicilic. Medicul este cel îndreptăţit să prescrie alte medicamente care sunt necesare. Menţionăm că sulfamidele (inclusiv biseptol) sunt contraindicate, cel puţin în cursul primelor două săptămâni ale alăptării. Tetraciclină realizează (ca şi alcoolul) aceleaşi concentraţii în lapte, ca şi în sângele mamei; nu este de aceea recomandată, pentru că se depune în smalţul dentar al sugarului, deci dinţii vor fi galbeni (şi mai fragili, potrivit unor păreri).

Subliniem că cel mai bun stimulent pentru secreţia lactată rămâne suptul copilului. In general, 90% din femei sunt capabile să-şi alăpteze (cel puţin parţial) copilul.

Dacă cu toate eforturile depuse (sub control medical), cantitatea de lapte rămâne insuficientă şi pentru a preîntâmpina distrofierea copilului, mama trebuie să se adreseze medicului pentru a fi îndrumată şi în privinţa completării alimentaţiei. Pentru a nu-şi înţărca prea devreme copilul, mama să nu ofere sugarului lapte cu ajutorul biberonului, căci copilul va opta repede pentru biberon, deoarece laptele de vacă sau praf la care s-a adăugat zahăr, făină, este mult mai gustos decât laptele de mamă şi sugarul depune un efort mai mic decât la supt. Pentru ca sugarul să nu refuze sânul (deci să nu se înţarce prematur) recomandăm alimentaţia cu linguriţa, pe care sugarii o deprind de obicei lesne, mai ales dacă li s-a administrat în prealabil ceaiul tot cu linguriţa.

Durata alimentaţiei naturale. Toate opiniile sunt concordante: superioritatea ei este de necontestat în primele 3 luni de viaţă ale sugarului. Apoi fie că începe alimentaţia mixtă, fie că începe diversificarea, este foarte util ca alăptarea să continue până la 6 luni şi sugarii pot (trebuie) să fie înţărcaţi la 6 şi cel mai târziu până la 9 luni.

Mama, dupa nastere

Nasterea copilului este un moment vital �n viata unui cuplu, care determina schimbari majore importante si uneori noi deprinderi, pentru care este nevoie de rabdare, buna dispozitie si ordine.
Durerea celor noua luni de sarcina, precum si perioada care urmeaza pot fi marcate de o oarecare tensiune psihica datorata, �n principal, schimbarilor hormonale care urmeaza nasterii.
Etapa emotionala cea mai obisnuita pe care o traverseaza mama, dupa bucuria si entuziasmul nasterii copilului, este melancolia si instabilitatea psihica.
Pentru a risipi panica mamelor care trec prin astfel de stari si poate mai mult pentru a-i linisti si pe cei din jur, familie sau prieteni, ca starile post-nastere sunt normale, profesor doctor Gabriel Banceanu, directorul Maternitatii Polizu, explica comportarea mamei dupa nastere.

De stiut, pentru �nceput

Factorii care intervin �n aceasta perioada plina de sentimente contradictorii, caracterizata ca fiind o stare de depresie a lauzei, sunt personalitatea mamei, schimbarile hormonale acute, privarea de somn, oboseala exagerata si lipsita de ajutor si de sprijin din partea celor din jur.

Dupa entuziasm, vine depresia

Fenomenul de depresie a lauzei se �nt�lneste la un numar foarte mare de femei si dureaza aproximativ o luna. Se manifesta prin oboseala, insomnie si descarcari violente de pl�ns, enervare, lipsa poftei de m�ncare, frica si lipsa �ncrederii �n sine, stres si contestarea propriei capacitati de a face fata cerintelor noului rol de mama, nelinistea ca nu mai este atragatoare, fapt care este trait ca un insucces personal.
O mama care sufera de depresie da o importanta exagerata oricarui fleac, se simte incapabila sa aiba grija de ea �nsasi, se considera vinovata, poate fi deznadajduita si �ncapat�nata: toate acestea se pot rasfr�nge si �n purtarea ei cu nou -nascutul.
Pentru numeroase femei, �n special cele care dedica o parte importanta a vietii lor carierei profesionale, perioada de dupa nastere poate sa aduca o criza a identitatii si a autoaprecierii.
Medicul spune ca este normal sa va simtiti obosita si �ng�ndurata. Daca stressul este puternic si tensiunea mare, consultati mediul si cautati modalitati naturale pentru a combate insomnia si alte neajunsuri. Exista retete pe bazade elemente naturale, cum ar fi plantele, care ajuta la recuperarea energiei, dar si calmeazasi relaxeaza.
- Daca aveti posibilitatea sa ramaneti acasa pentru o perioada suficient de mare p�na va �ntoarceti la serviciu, profitati de situatie, pentru ca aveti nevoie de liniste si de odihna.
- Dedicati-va timp si aveti grija de dumneavostra. Faceti gimnastica, urmarind exercitii speciale pentru perioada de lauzie. Bucurati-va de un masaj. Va va ajuta sa va simtiti frumoasa si mai atragatoare, sa va recapatati rapid forma dinainte de sarcina.
- Nu exista nici un motiv sa va petreceti timpul cu diferite persoane sau sa acceptati vizite, daca aceste lucruri va obosesc. Explicati politicos ca sunteti ocupata: obligatiile dumneavoastra sunt deja numerose.
- Impartiti greutatile si responsabilitatile casei cu partenerul dumneavoastra. De asemenea, puteti sa apelati la ajutorul rudelor, al prietenilor pentru rezolvarea treburilor casnice.
- Alimentati-va corect, fara exagerari. Consumati o cantitate mare de apa, ceai, compot fara zahar, sucuri naturale. Odihna va va ajuta sa depasiti lipsa poftei de m�ncare.
- Alaptarea si secretia hormonilor care o determina va ajuta sa va relaxati. Alaptarea este �n beneficiul dumneavoastra.
- Incercati sa speculati somnul nou-nascutului ca sa va odihniti. Treburile pot sa astepte, dumneavoastra nu.

Evolutia fiziologica

Ginecologul recomanda mamei solutii pentru orice problema care o preocupa, durere sau neliniste, �ndrum�nd-o �n privinta anticonceptionalelelor si planificarea familiala.
De obicei, la sase saptam�ni dupa nastere este necesar un control medical al mamei, care cuprinde analiza s�ngelui si a urinei, controlul tensiunii arteriale si un control ginecologic.
Prima menstruatie, posibil la sase saptamani dupa nastere, este mai abundenta si dureaza mai mult dec�t de obicei cazul mamelor care alapteaza, poate sa apara la sf�rsitul perioadei de alaptare.
Cusaturile, daca exista, �ntind pielea si dor �n primele zile. �ntr-o saptam�na �nsa, firele se absorb sau se scot. Aceste zone trebuie pastrate �ntotdeauna curate, prin spalare cu apa calduta, pentru a evita o eventuala infectie.
Dupa nastere, dintii sunt predispusi la atacul cariilor si unghiile devin fragile pentru ca, �n perioada sarcinii, organismul transmite fatului cea mai mare cantitate de calciu. Perierea dintilor dupa fiecare masa si consultarea curenta a stomatologului va vor asigura sanatatea dentara si un z�mbet frumos si stralucitor.

Viata sexuala � dupa nastere

Eventuala indiferenta (daca poate fi numita astfel) este un fenomen absolut normal si are o explicatie logica. �n organismul femeii exista �nainte de nastere doua grupe de hormoni, maternali si sexuali. �n timpul graviditatii, hormonii sexuali predomina fata de cei maternali.
�n schimb, dupa nastere, hormonii maternali predomina si dorinta mamei de a avea contact sexual se reduce.
Acest raport �ntre hormoni este provizoriu, situatia revenind la nivelurile dinainte de sarcina.
De regula, dupa sase saptam�ni de la nastere, perechea �si poate relua viata sexuala. Adeseori, vaginul este mai uscat dec�t �nainte, fapt care poate fi ameliorat prin folosirea unei creme.

Nu uitati

Starea psihica si fizica sunt cele care determina momentul �n care se poate re�ncepe viata sexuala, dupa nastere.
Este indicat sa va sfatuiti cu partenerul de viata. Spuneti-i ce simtiti, cereti �ntelegerea si ajutorul lui.
Copilul nu trebuie sa fie un motiv si nici o ocazie de neplaceri si de ne�ntelegeri. Nici o relatie si nici o casnicie nu �nceteaza sa existe si sa evolueze odata cu nasterea unui copil.
Ginecologul va indica metoda anticonceptionala ce poate fi folosita.
Alaptarea este o metoda anticonceptionala fiziologica daca sunt respectate, �nsa, trei conditii: menstruatia nu a aparut; copilul este alaptat exclusiv (fara apa, ceai, alimente de diversificare), copilul este mai mic de 6-7 luni.

Cum se acordă scorul Apgar

Scorul Apgar reprezintă evaluarea nou-născutului în primele minute de după naştere. Această examinare este foarte importantă, deoarece poate identifica eventuale probleme care îi pot afecta sănătatea copilului.

Evaluarea nou-născutului se efectuează la un minut şi la cinci minute după naştere şi urmăreşte cinci elemente importante: respiraţia, culoarea pielii, bătăile inimii, reflexele şi tonusul muscular. Fiecare primeşte o notă de 0, de 1 sau de 2, astfel, punctajul maxim obţinut este 10. Un scor Apgar de la 7 în sus este considerat normal, cel situat între 4 şi 6 indică nevoia de oxigen a copilului pentru a fi ajutat să respire, iar bebeluşii care obţin un scor între 0 şi 3 necesită manevre intense pentru reanimare. Iată care sunt criteriile de evaluare a nou-născutului!


Culoarea pielii

Roz - 2
Corpul roz iar extremităţile albăstrui-1
Palid, albastru-0

Bătăile inimii

Peste 100/minut -2
Sub 100/minut - 1
Absente-0

Respiraţia

Normală, plâns-2
Slabă, neregulată-1
Absentă-0

Tonusul muscular

Mişcări vioaie-2
Mişcări numai ale extremităţilor-1
Absent-0

Reflexele

Tuse, strănut-2
Grimase- 1
Niciun răspuns-0


Bine de ştiut!

- cei mai mulţi copii primesc nota 9 din cauza faptului că, în primul minut de la naştere, extremităţile sunt violacee, nu roz
- scorul Apgar poate fi influenţat de unele suferinţe antenatale, precum scăderea fluxului sanguin la nivelul fătului; acest flux poate fi afectat şi de un travaliu mai dificil
- copiii care obţin un scor mai mic de 6 pot dezvolta unele tulburări neurologice, de aceea este bine să fie monitorizaţi de medic